Despre vise...

Să vorbim despre vise. Întrebare: care e cel mai recent vis al tău? Răspuns: nu știu. Oare sunt singura care nu știe care îi e cel mai de preț vis? Sincer, nu cred. Recent, îmi trec mii de gânduri prin cap, e un vîrtej neîncetat de idei care își caută locul undeva în lume. E ca un univers paralel al vieții mele, unul în care tot ceea ce nu am curaj să spun cu voce tare își găsește locul...cel puțin pentru o clipă, pînă în momentul în care alte idei apar si erupția vulcanică a gîndurilor începe iarăși. Poate par haotică în ceea ce scriu, dar am descoperit că doar așa ma pot elibera. Când eram mică, visam să fiu profesoară. Acum sunt mare și am fost profesoară...dar am descoperit ca de fapt visul meu nu era ceea ce imi doream. Și am renunțat. Am prins curaj și am zis STOP locului de munca mediocru și lipsei de pasiune de care dădeam dovadă. Și după am început să alerg după alte vise. Mai întâi am alergat după visul iubirii. Am crezut cu tărie că e ceva real și aș fi mers pînă în pânzele albe pentru visul meu, visul unei iubirii împărtășite și al unei iubirii care nu doare. Dar supriză: iubirea doare...și încă cum. Încă un vis ratat. Apoi am zis ca e momentul să fug de tot ce îmi face rău, de iubirea ratată, de prietenii eșuate, de locul de munca inutil, de tristețea amintirilor care dor. Și am fugit...un gest de lașitate, ar spune unii. Și acum scriu rîndurile astea de acolo, din fața unui laptop care nu mai sta pe masa de acasa...ci pe masa unui loc care nu imi aparține, într-o țără unde nimic nu îmi aparține. Nici măcar visele nu imi mai aparțin. Să fii străin într-o țară străină e sinonim cu sentimentul de singurătate în doi. Doar ca aici mă simt străină și singură în același timp. Dar nu mă plîng, a fost alegerea mea și mi-o asum până la capăt. Și dacă aș putea să dau cuiva un sfat, e cel mai bun lucru pe care îl poate face cineva. Plecați, luați-vă un bagaj plin de iluzii și vise și plecați. Alegeți un loc nebun, un loc de munca diferit, fară oamenii cunoscuți și depășiti zona de confort. Apoi totul se va schimba complet, dar mai ales, omul care a ales sa plece din propria țară va fi un altul la întoarcere. Experiența va fi unică pentru fiecare dintre noi. 

Despre putin din fiecare dintre noi

Dincolo de aparente suntem noi, cei reali, oamenii lipsiti de masti si de pretentii false. Oare cati dintre noi mai stim cu adevarat cine suntem si carui loc apartinem? Vesnica cautare a sinelui e un drum sinuos…si deseori uitam de unde am pornit si unde vrem sa ajungem. Pentru ca asta e viata, un joc plin de capcane si de fantezii pe care le urmarim, cautand permanent o fericire care parca nu mai vine. Si ne uitam mereu spre fantasmele din trecut atunci cand prezentul nu e roz sau spre un viitor luminos, uitand ca in final, trecutul e o frantura din prezentul de azi, de acum si ca viitorul e o reflectie a aceluiasi prezent. Doar acum ne putem construi drumul pentru ziua de maine. Fiecare alegere de azi va avea un efect maine si fiecare gand, vis, iluzie de azi poate deveni realitatea ta de maine. Insa, nimic nu vine doar daca bati in palme…din pacate. Rabdarea pe care fiecare clipa a existentei ne-o cere e poate doar un paradox. De ce sa ai rabdare si sa astepti la nesfarsit pentru fericirea aia mare pe care toti credem ca o meritam? de ce sa nu o primim acum? De ce maine sa nu fie azi? Un amalgam de ganduri si nimic concret. Le pun pe hartie si la final haosul se intinde ca o negura in mintea mea.Milioane de intrebari si doar sute de raspunsuri….si colac peste pupaza, totul este relativ. Si atunci? Ce ramane de facut? Ce rost au toate astea? Ce rost are viata in sine daca iti doresti atat de multe, muncesti din greu pentru ele si nu primesti nici macar un procent intreg din ele? Ce iti poate aduce atunci motivatia sa nu renunti? Unii spun…iubirea…hmm, iubirea ca un concept de nisip aruncat in vant…ca si cum iubirea e Solutia tuturor problemelor. Si totusi, sunt oameni care nu pot iubi cu adevarat, pentru care viata nu se rezuma la sentimente ci la experiente si senzatii. Si daca ai norocul sa iubesti tocmai unul din oamenii cei lipsiti de esenta, ce iti mai ramane? Te consolezi cu gandul ca tu iubesti? Dar oare doar tu trebuie sa iubesti? Si atunci? E un cerc vicios din care se pare ca nu o sa iesim nicicand…nu exista nimic perfect, total sau pentru totdeauna. Dar am invatat ca tocmai imperfectiunea e ceea ce ne face umani si ca atunci cand se simti incomplet, ti se va umple golul  cu ceva sau cineva la care nu te-ai fi asteptat nicicand. Oricant de greu va fi, niciodata nu trebuie sa renunti…cu totii avem un vis sau visam sa avem un vis, trebuie sa il urmam pana in panzele albe si dincolo de ele daca e posibil. Pentru ca fiecare calatorie iti va oferi ceva ce nicio alta pana atunci nu a facut-o si pentru ca fiecare loc, om, idee si atingere noua te va face sa deschizi  poarta sufletului din nou si din nou. Never give up because the best is yet to come! Don't forget that every sunrise and every sunset are the proof that life goes on no matter what!